Nu încerca acest lucru la locul de muncă

Imaginează-ți că observi de la distanță o discuție între două persoane. Decizi să asculți discuția, de curioazitate, însă cu o mică reținere. Ciulești urechile, deschizi larg ochii, te înalți în vârful picioarelor, însă vocile lor nu ajung la tine, sentimentele interlocutorilor sunt amestecate, indică spre ceva anume, însă nu este nimic transmis clar. Oftând, te-ai decis să te pretezi la urmărirea și interpretarea expresiilor non-verbale și comportamentului lor pe deasupra monitorului… farmecul biroului de tip Open Space. 

În orice caz, observi persoana A că are capul plecat și evitând să se uite la cealaltă persoană, are corpul orientat într-o direcție, pe când persoana cu care poartă discuția se află în cealaltă parte. Observând această discrepanță, este clar faptul că doamna A nu dorea să fie acolo, vrând să plece. Brațele ei se întind într-un semn de scuze… Îmi cer scuze… eu sunt un nimeni - tu îmi ești superior, fă ceea ce consideri pentru că este important… Nu își mișcă buzele și nu își drege vocea și dacă a spus vreun lucru, este atât de încet încât ai putea să cazi de pe scaun încercâd să pricepi. La fiecare 10 cuvinte, persoana B nu reușește să își înăbușe cuvintele pe care le urlă: prost, nu îmi pasă, nu ai nici un drept… lucru care face persoana A să se simtă nesigură și nervoasă, neștiind dacă să mai deschidă subiectul sau dacă să se retragă.

Persoana B începe să arate amenințător cu degetul și neîncetând să aibă o privire fixă. După expresia acră de pe fața lui poți vedea că este foarte sarcastic. Datorită poziției dominante adoptate, este clar faptul că persoana B este în poziție de manager. Știi cum se va încheia disputa - el îi va arăta ușa cu degetul…

Tu cum vei reacționa atunci când te vei duce la șeful tău să îi ceri o mărire?

Cum poți obține ceea ce îți dorești fără ca B să iasă în pierdere?

O altă abordare (cu indicații) poate fi aplicată după cum urmează:

1. ( ferm, capul drept, mergând sigur) A: ”Bună ziua. Dacă aveți un puțin timp (respectând timpul lui B), aș dori să discut ceva cu dumneavoastră.” Aceasta este asertivitate de bază.

2. "Presupun că sunteți ocupat/ă (A recunoaște și respectă situația persoanei B). Nu am nevoie decât de 5 minute din timpul dumneavoastră, puteți să mi le acordați?” Aceasta este empatie.

3. Când nici una dintre aceste 2 abordări nu funcționează, încearcă să ridici nivelul de asertivitate:

A1: " Vă mulțumesc că m-ați primit. Aș dori să vă întreb ceva.”

A2: " Pot să mă așez? Voi sta puțin, însă este ceva important.”

A3: " Vă rog să amânați convorbirea, am așteptat să terminați discuția telefonică. După cum v-am spus, va dura puțin, însă este important. Vă mulțumesc.” 

Pentru a clarifica - Doamna A, la prima încercare a avut un nivel scăzut de asertivitate, neaducând nimic. B este ignorant, îi face semn să tacă deoarece are de preluat ”un apel important”. Ea a înțeles, a așteptat, însă la început a fost insistentă (a doua încercare). La a treia încercare, ea a decis să își impună punctul de vedere, însă a trecut pragul de la asertivitate spre agresivitate.

Astfel, creșterea nivelului de asertivitate poate duce de la favoruri la refuzuri și la încercări de impunere a punctului de vedere (ca și în cazul nostru - A și B). Înainte de a escalada a treia formă de asertivitate, A a fost în stare să se gândească la opțiunea finală și să îi comunice lui B ”opțiunea contractuală”. 

4. Și iată aici un ușor progres:

A: " Conform înțelegerii, trebuia să avem o altă întâlnire săptămâna trecută. Din câte îmi aduc aminte, ați anulat pentru o altă oră în aceeași zi, însă nu ați menționat când. Am observat că astăzi sunteți mai liber/ă așadar aș avea nevoie să ascultați ceea ce am să vă comunic (spune pe un ton calm, însă clar și cu o voce mai puternică). Pe viitor, aș dori să stabilim o zi și o oră clare pentru întâlnire.”

Acest tip de asertivitate este considerat de psihologi ca fiind bazată pe confruntare, deoarece interlocutorul (B) nu se comportă conform promisiunii sale. Astfel, acest tip de asertivitate constă în descrierea a ceea ce B a spus că va face dar nu a  făcut, după care să exprimi ceea ce îți dorești să se întâmple.

Să facem o analiză:

Poți fi asertiv sub forma unei singure propoziții și dacă este util să folosești o expresie serioasă sau dorești să exprimi sentimente neplăcute, ai grijă să incluzi următoarele lucruri:

1. Atunci când... (oamenii descriu în mod obiectiv comportamentul unei alte persoane)

2. Consecințele sunt... (o persoană descrie comportamentul unei alte persoane care a avut un efect direct asupra celui care comunică)

3. Eu consider... (persoana descrie sentimentele sale în mod subiectiv)

4. Eu îmi doresc, eu aș prefera (o persoană descrie ceea ce dorește)

De ce asertivitatea ”se impune” în fața pasivității ?

Un motiv des întâlnit pentru care oamenii nu sunt asertivi în comunicare este frica de a pierde susținerea și acceptarea din partea celor din jur; altfel spus: ”Este esențial ca persoanele din aceeași echipă cu mine să mă accepte și să fie de partea mea atunci când șeful mă critică.” Însă, oamenii au tendința de a simți milă și nu de a accepta o persoană care este pasivă, iar compasiunea se poate transforma într-un sentiment de iritare și contrar așteptărilor, persoana pasivă este evitată.  

Atunci când există respect reciproc pentru drepturile și dorințele fiecăruia și atunci când un conflict de interese este deschis și corect, există o șansă mai mare ca persoana cu care se  comunică să fie mai deschisă și să coopereze.

Practicând asertivitatea duce la un nivel ridicat de acceptare de sine și de încredere în forțele proprii, care, în consecință, reduc nevoia de aprobare din partea celorlalți.

De ce asertivitatea ”domină” agresivitatea?

Unul din motivele comune pentru care oamenii sunt agresivi în comunicare este frica de pierdere a controlului asupra situației și asupra celeilalte persoane, adică: ”Este necesar să fiu de neatins și să îmi pot controla colegii.” Însă, oamenii reacționează la agresivitate și sabotează într-o manieră mai  latentă la controlul exercitat de agresor. Se ajunge la un punct în care agresorul primește rezistență fără să se aștepte.  

Asertivitatea înseamnă un control mai bun asupra propriului comportament, lucru care aduce un sentiment de satisfație.

Vă urez/doresc multe meritate, să nu spun asertive, bonusuri primite, premii și măriri de salariu  

:)

 

Articol scris de către:

Vanja Miajlović - Human Potential Consultant , LINK group

Adăugați un comentariu









[*] Obligatoriu