De acord

Notă despre cookie-uri

Pentru a vă oferi o experiență perfectă la accesarea dezvoltarea-carierei.com, colectăm informații prin utilizarea de cookie-uri. Acest lucru ne va permite să îmbunătățim performanța paginii pentru dvs., să vă oferim exact conținutul și publicitatea care vă interesează, acestea asigurându-vă o navigare plăcută.

Unele dintre aceste cookie-uri sunt necesare pentru a vă oferi serviciile noastre. Alte cookie-uri, inclusiv cele ale unor terțe părți, nu sunt indispensabile, dar fără ele, acest site web nu poate funcționa la calitatea perfectă, obișnuită; În plus, conținutul fără aceste cookie-uri nu poate fi personalizat în funcție de nevoile dvs. Făcând clic pe „de acord” sau prin utilizarea ulterioară a site-ului, sunteți de acord cu setarea cookie-urilor. Aici puteți găsi mai multe informații despre politica noastră privind cookie-urile. Mai multe informații

Mai multe informații De acord

 

Nu încercați asta la serviciu

 

Imaginați-vă că urmăriţi discuția dintre două persoane. Vă este incomod să vă apropiați și să vă daţi cu părerea, dar sunteți curioși. V-ați ascuțit urechile, ați deschis ochii, vă îndreptați spatele şi înclinați capul înainte, dar nu puteţi auzi convorbirea, sentimentele sunt amestecate, aveţi o presimţire, dar nu se transmite. Suspinând, decideți să vă mulțumiți cu atât doar, deoarece puteţi urmări și interpreta expresia și comportamentul lor nonverbal prin intermediul monitorului... Farmecele spațiului deschis / open space.

Deci, vedeţi persoana A, cu capul plecat, întorcându-și privirea mai întâi într-o parte, apoi în cealaltă, corpul este îndreptat într-o direcție, iar picioarele în cealaltă. Observând acest dezacord, vă este clar că domnișoara A nu doreşte să fie prezentă, doreşte să plece. Brațele ei uşor întinse de parcă ar spune: Mă scuzaţi... Îmi pare rău... nimeni și nimic – dvs. sunteţi superior, procedaţi așa cum doriţi, pentru că asta este tot ce contează ... Nu-și mișcă buzele sau tuşeşte; dacă rostește ceva, este atât de încet încât nu puteți auzi nimic. Fiecare al unsprezecelea cuvânt al persoanei B pe care îl puteți înţelege este când strigă: proasto!, nu-mi pasă, nu ai drept..., ceea ce face ca persoana nesigură A să fie foarte nervoasă și să nu știe dacă să se apropie sau să o ia la fugă.

Domnul B, cel menţionat, învârte continuu degetul și nu încetează să fixeze cu privirea persoana A. Potrivit expresiei feţei, aţi spune că este foarte sarcastic. O priveşte și cântărește evaluativ, astfel încât situaţia devine inconfortabilă și pentru dvs. Potrivit comportamentul său dominant, fără îndoială, puteți concluziona că persoana B este șeful departamentului unde persoana A munceşte. Este de știut cum se va termina – va îndrepta degetul spre ușă...

Cum vă veţi comporta dvs. în momentul în care va fi nevoie de o majorare a salariului din partea șefului? 

Cum puteţi câștiga dvs., dar totodată nici persoana B să nu fie în pierdere?

 

 

 

Planul C (cu replici scurte) este următorul:

 

  1. (hotărât, capul înainte, pas încrezător) A: „Bună ziua. Dacă aveți timp (respectând drepturile lui B), aș dori să vorbim (respectând propriile nevoi) ”. Aceasta este o asertivitate de bază.

 

  1. „Vă cred că sunteți ocupați (A recunoaște și respectă situația în care se află B...). Îmi puteţi acorda doar cinci minute, aveţi timp să mă ascultaţi? ”(... iar apoi susţine poziţia pentru drepturile sale). Iar acest lucru este empatic.

 

  1. Când primele două nu ajută, încercați cu asertivitatea intensificată:

 

A1: „Frumos din partea dvs. că mi-aţi permis să intru. Aș dori să vă întreb ceva.

A2: „Pot să mă așez? Nu va dura mult, dar este foarte important. "

A3: „Vă rog să lăsați chat-ul pentru mai târziu, până acum am stat în picioare și am așteptat să terminați conversația telefonică. Am zis că nu va dura mult, este important. Vă mulțumesc".

Să clarificăm – domnişoarei A, în prima încercare, asertivitatea minimă nu i-a adus nimic – persoana B a ignorat, chiar i-a cerut să fie mai liniştită, deoarece purta o „conversație importantă”. Ea a înțeles, a așteptat, dar a fost persistentă (încercarea nr. 2).

Cea de-a treia oară a decis că va lua o poziție puternică, dar nu a trecut granița asertiv-agresiv.

Deci, asertivitatea intensificată poate merge de la preferință la respingere și de la cerere la pretindere (precum în cazul nostru - A vs. B). Înainte de cea de-a treia asertivitatea intensificată, persoana A putea să se gândească la opțiunea finală pe care o avea și să-i comunice persoanei B „opțiunea contractuală”.

 

  1. Ascultați acest lucru, persoana A timidă avansează:

 

A: „Conform acordului, a trebuit să avem o întâlnire săptămâna trecută. Din câte îmi amintesc, dvs. aţi amânat întâlnirea pentru astăzi, dar nu aţi precizat ora. Pot să observ că astăzi nu sunteți supraîncărcaţi, așadar doresc să mă ascultați (atunci a spus; cu un ton calm, dar suficient de clar și tare)... În viitor, aș dori să-mi programați ziua și ora exactă a întâlnirii ".

 

Psihologii REBT au numit această asertivitate drept de confruntare, deoarece cealaltă parte (partea noastră B, „cea prostuţă”) se comportă în dezacord cu ceea ce a spus sau a promis. Deci, acest tip de asertivitate constă în descrierea a ceea ce B a spus că va face și ce a făcut (sau nu) de fapt, după care persoana A menţionează ceea ce își dorește. Întreaga asertivitate a fost prezentată fără evaluare, potrivit principiului: lucrurile stau așa și-așa.

 

Să divizăm.

 

Având în vedere că asertivitatea, întotdeauna are forma unei propoziții EU și este deosebit de utilă pentru exprimarea sentimentelor dificile sau neplăcute, obligatoriu trebuie să conțină următoarele elemente:


  1. Când ... (persoana descrie în mod obiectiv comportamentul celeilalte persoane) ...
    2. Consecințele sunt ... (persoana descrie cum comportamentul altei persoane se reflectă în mod concret asupra vieții sale) ...
    3. Simt ... (persoana își descrie subiectiv sentimentele) ...
    4. Aș dori, mi-ar plăcea, mai degrabă ... (persoana descrie ce doreşte).

De ce pasivitatea este „degradantă” faţă de asertivitate?

Un motiv comun pentru care oamenii sunt non-asertivi în comunicare este teama că va pierde sprijinul și acceptarea celuilalt; cu alte cuvinte: „Am nevoie de acceptare de către colegii din echipă și să fie de partea mea când șeful mă critică”. Cu toate acestea, oamenii sunt mai înclinați spre milă decât să accepte pe cineva care este pasiv, iar durerea poate fi transformată în iritabilitate și, contrar așteptărilor unei persoane pasive, în evitarea ei.

Atunci când drepturile și propriile dorințe și ale celorlalți sunt respectate, și când conflictele de interes se rezolvă în mod deschis și corect, există o șansă mai mare ca persoana să-și satisfacă nevoile în comunicarea respectivă.

Practicarea asertivităţii de-a lungul timpului, precum rezultat, are o mai bună acceptare a propriului „eu” și o încredere în sine îmbunătăţită, ceea ce reduce nevoia de aprobare a altcuiva.

 

De ce asetivitatea „domină” asupra agresiunii?

 

Un motiv comun pentru care oamenii sunt agresivi în comunicare, este frica că vor pierde controlul asupra situației și celeilalte persoane; cu alte cuvinte: „Neapărat trebuie să fiu intangibil și capabil să controlez colegii mei”. Cu toate acestea, oamenii reacționează la agresiune prin sabotaj și într-un mod uşor se opun controlului agresorului. Uitaţi-vă, spre surprinderea lui, agresorul obţine un efect contrar!

 

Asertivitatea implică un control mai bun al propriului comportament, ceea ce aduce un sentiment de satisfacție.


Vă doresc să primiţi pe merite, să nu zic – asertiv, bonusuri, premii și majorări :)

 

EVENIMENTE